Casa Ninei

- Dor putin. Mai ales ultimele.

-Ce animal poate sa faca asa ceva?
SI o sarut usor pe rani.

Strang usor din ochi.
- Unul ca handicapatul ala.

Ma opresc deasupra ranilor care erau destul de proaspete.APoi o iau in brate.

- Ce e? Era relaxant! ma las pe el usor.

-Oricine se mai ia de tine si daca te atinge cineva e mort de mana mea.

- Multumesc de consolare, dar o sa raman pe veci cu urme de la biciul ala.

-Nu vei ramane.Iti jur o sa fac orice sa te scap de ele.

Imi intorc capul inspre el si o urma a unui zambet apare pe fata mea.

-Stai o secunda sa sun la cineva.
Scot telefonul din buzunar si formez un numar.
-Alo?Doctor Alexander?Da sunt eu Rafael.Pai... sti tu am avut acum cativa ani rana aia si mai ajutat sa scap de ea... am nevoie de ajutorul tau sa scap pe cineva de urmele de pe spate.A okay...
Imi indrept privirea spre ALisa.
-Mai zi-mi o data adresa ca trimite un aparat el aici.

- Strada Cheals Dikens, numarul 17 B

-AI auzit? Okay.. astept.
Inchid telefonul.
-In zece minute o sa vina cineva.

- Raman datoare. rosesc si-mi mut privirea.

-Apropo... sora ta ziceai ca lucra in acelasi loc.Nu are rani pe spate nu?

- Nu! Pe fetele care sunt in sectorul comun nu le bate. De fapt..doar eu eram cea batuta!

Bate cineva la usa.Ma ridic si deschid.
-Rafael de la Parra?
-da eu sunt.
-Am un pachet.
-da mersi.
Iau pachetul semnez apoi inchid usa.
-A ajuns Alisa.Da-ti jos bluza.Si sutienul apoi punete pe burta.
Scot din cutie un aparat micut dar era cel mai bun.

Imi dau jos bluza si sutienul si am intind pe burta pe canapea.
- Sper sa nu doara sau sa usture.

-Va durea putin la cele proaspete.La celelalte o sa te gadile putin.
Pun un unguent pe spatele ei si aplic aparatul.Miscam pe tot spatele si cateva dintre urme incepusera sa dispara.

Incerc sa nu tip, dar la cele proaspete durea atat de tare incat am tipat.
- AAAAAAAAAA! Stop, te rog! Ma doare! implor aproape plangand.

Imi parea rau ca o durea dar nu puteam sa ma opresc.Asa ca continui.

- Te roog, opreste-te! Te implor! incep sa plang din cauza durerii.

-Imi cer scuze dar nu o pot face nu inca.Mai AI putin te rog mai rezista.
SI continui sa misc pe deasupra ranilor.In urma disparusera si mai aveam vreo 3 centimetri de piele.

Bag capul in perna si continui sa plang. Zic ceva, dar nu are sa fin inteles. din cauza durerii sar de pe canapea ca sa-l fac sa se opreasca.

Ma uit la ea dezamagit.
-Mai aveam 3 centimetri....

- Dar eu nu mai rezistam inca 3 centimetri. baigui printre sughituri.