Carti vechi si prafuite

Ciudat. Oricum, nu-i ceva nou la mine sa ma las dusa de aparente in astfel de situati.
- Ei bine atunci, ma bucur, ma uit eu la a doua portie de ramen. Se pare ca devin maniaca.

-dar plec daca te deranjez.

- Nu, nu, dar sunt foarte ametita zilele astea deoarece s-au petrecut foarte multe schimbari in viata mea, zambesc eu si-i multumesc batranului pentru bol.

Ma asez jos si privind-o incep sa rad.
-Mult iti mai place Ramenul.

- Parca este poleit cu aur! ma las eu dusa de val.

-Semeni cu Naruto la faza asta. *rad*

- Mda, inghit eu . Sti, tot n-am avut timp sa studiez cartea acea despre sat, cred ca ma voi intoarce la bibloteca s-o imprumut pana se inchide, ma ridic eu de la masa. Vrei cumva sa vi si tu?

AM fugit si am si revenit cu cartea.
-O vrei?
Ii intind cartea.

- Am, mersi?! o iau eu cu o privire care exprima fustrare.
- Ai vreo chestie legata de picioare, sau cum?... ma intreb eu.

-Daca ai vedea ce am eu pe picioare ai inlemni si nu ai crede ca pot fugi cu ele asa repede.

- Am, nu cred ca este asa de oribil. Dar ma faci curioasa.
Nu credeam ca poate fi ceva mai rau decat neste rani, taieturi sau cusaturi.

Ridic pantalonii si pe picioare aveam 2 greutati de jumate de tona pe fiecare picior.

- Sti, ma gandeam ca ai vreo rana mai urata sau oase iesite din piele, dar... cum naiba mergi, pardon, alergi de mamanci pamantul cu fiarele alea?

-Antrenament urias...... si multa forta ... dar daca le dau jos sunt si mai usor si alerg si mai repede.

- Sa-mi aduci aminte sa nu particip vreodata la maraton impotriva ta! rad eu.

-EE la maratonu asta Doar eu si Naruto avem voie. *rad* E o competitie intre noi..... mereu castiga el.......... defapt suntem la egalitate .

- Ah, si pe tine te face sa pari mai inferior? sau doar asa ii place lui sa-si bata joc de cei mai tineri.

Incep sa rad amuzat.
-Nu nu.... mereu eu par cel copil pe langa el..... e el prostut cand abia il cunosti dar devine serios pe timp ce trece...... si sunt de o varsta cu el.

" Hm, nu prea as crede ca poate fi matur, dar mai bine m-as lasa de tras concluzi asa repede"
- Ei bine, sincer, imi pari mai matur ca el.

-Eh..... el cand vrea e Prostut cand vrea e serios..... asta e el.

- Am avut niste mici comflicte cu el- mici, cum sa nu!- si cred ca motivul lor este ca nu imi plac oameni care se cred ca sunt superiori, indiferent daca sunt sau nu. Iar pana el nu va intelege asta, probabil va ramane la fel.

-Nu il poti invinovati...... a dus o viata fiind cel uitat..... nimeni nu il baga in seama..... radea de el si il credeau inferior...... acum nu mai e deloc inferior nimanui....... si cred ca vrea sa se razbune cat poate.... dar nu o face prea mult si mereu renunta parandui rau.

As vrea s-o vad si pe asta. Crede ca este singurul care a dus lipsa calduri sufletesti? Nu pot zice ca cineva isi batea joc de mine, dar cand stateam cu unchiul lui Ren si el, eu nici nu existam, eram decat un copil gasit in urma unui razboi sangeros.
Dar acum... defapt... il inteleg. Si eu procedez la fel. Ma port rece cu toti, exact cum s-au purtat si ceilalti cu mine.
- Probabil, spun eu ganditoare.

-In fine nu cred ca el a fost rece cu tine..... sigur a zambit sau a ras dupa ce sa intamplat.. sau inainte.

Nu imi aduc aminte sa fi facut asta, dar, ce a fost a fost, nu merita sa ma complic cu lucruri din trecut.
- N-am fost atenta.