Prin padure

Aya: Stau la umbra unui copac cu Kiri pe umar si privesc in jur.

Izu: imi era prea lene sa mai sar asa ca ma opresc pe creanga unui copac si fac cateva frunze sa cada.

Aya: Continui sa privesc in jur si oftez.
- Kiri, cred ca ne-am pierdut..

Izu:- Cum asa? De unde veniti?

Aya: Aud o voce si tresar.
- Cine e acolo?

- Calm! Sunt prieten!
sar din copac.
- Cum de te-ai ratacit?

Aya: - Pai, trebuia sa ajung langa ruinele satului meu natal sa-mi vad mama dar nu mai gasesc locul..

- Ce sat?

- Satul unde m-am nascut. Acum is doar niste ruine.. In fine, e o poveste lunga.

- Bine, bine, dar care era satul? Sunt niste ruine pe aici!

- Da? Unde? * spun entuziasmata*

- !00 de metrii spre sud. Te duc daca vrei!

- Mersiiiii muuult. * zambesc*

o duc pana la ruine.
- Cu placere!

Cand ajung vad un copil care sta intr-un copac.
- Hey, tu. * arat spre copil* Umm.. esti copilul din ziua aia, nu?
X: - Da.. Tu esti fiica doamnei care sta in pestera, nu?
- Umm, da.. Am venit sa o vad. Unde e?
X: - E in pestera. Te asteapta.
- A.. Mersi mult. * fac cativa pasi in fata si ii fac semn fetei sa vina cu mine* Umm, hai si tu. * zambesc*

- Eu? De ce?

- Pur si simplu. Asta daca vrei, bineinteles.

- Uhm, bine!

* zambesc si ii fac semn sa vina dupa mine*
- Pe aici.

o urmez indeaproape uitandu-ma printre ruine. nu mai intrasem pana acum.

Merg tot inainte prin pestera pana dau de o femeie care ma privea zambind. O vad si alerg la ea si o iau in brate.
- Stiu ca am intarziat. Scuzeee, dar ma pierdusem. Ea * arat spre fata de langa mine* m-a ajutat sa ajung pana aici.
N: - Off, nu trebuie sa-ti ceri scuze. Esti la fel cum era tatal tau. * rade* Si el intarzia mereu si se scuza in continuu. Cred ca de la el ai mostenit asta. * rade din nou* Umm, mersi ca mi-ai adus fiica. * zambeste*

- Cu placere, doamna! ma aplec respectuos.

N: - Spune-mi Nathalie. * zambeste* Daca vrei, poti ramane aici. O sa-l trimit pe Xander sa va conduca in camerele voastre.
- Xander? Cine e?
N:- Verisorul tau. Cred ca l-ai mai vazut pe aici.
- CE? E varul meu? * intreb mirata*
Xander apare in spatele meu dintr-o data.
X:- Da, sunt. * ranjeste*
- Puslama mica. * spun nervoasa si ii scot limba*
N:- Gata, gata. Nu va mai certati. Xander, condu-le pe fete in camerele lor.
X:- Am inteles... Haide-ti dupa mine. * o ia inaintea noastra*

- Nu pot sa raman. Voi sunteti o familie, eu sunt o straina. *ma uit la fata pe care o adusesemm si la varul ei*

- Haideee, te roog ramai. * o privesc cu o fata de catelus* Trebuie sa stau aici o perioada mai lunga pana imi controlez puterile si imi este urat singura. * spun pe un ton copilaros* Nu vreau sa raman doar cu puslamaua asta aici.
X:- TE-AM AUZIT!
- Te roooog.