O zi linistita si ploioasa

Konan:

Stateam pe o cladire inalte, in varf. Trecuse atata timp de cand m-am intors in satul meu natal. Yahiko nu mai era, Nagato nici el, numai eu si atat.
Desi conduceam acest sat cu mandrie, simteam ca in scurta vreme va trebui sa-l parasesc. Mi-am promis ca Ngato si Yahiko vor fi razbunati, indiferent de ce mi-se v-a intampla mie.

Ploaia continua sa inghita satul, in timp ce ceata deasa il ascundea de vazul inamicilor.

Incheiasem o sedinta lunga si obositoare. Dupa multe indoieli si pareri contrari, am decis ca voi parasi satul in dimineata urmatoare. Stiam unde trebuia sa ma duc, si singura. Mai multi ninja au incercat sa ma comvinga ca trebuie sa fiu insotita in calitate de conducator, dar sunt constienta ca-mi pot purta si singura de grija.
Unde trebuia sa ma duc pentru inceput, era Konoha. Singura persoana care urma sa-mi fie de folos se afla acolo. El era lumina ce va calauzi aceasta lume scufundata in intuneric.