Prin padure.

Culoarea ochilor mei se schimba in alb.
- Daca o vrei, trebuie sa treci de mine.

Apar aproape de ea si o lovesc puternic cu piciorul in piept apoi iau veverita in mana si o strang.
-Nu ma provoca

Lovitura nu m-a afectat. Veverita il musca puternic de mana si scapa apoi fuge in alta directie.
- Hai ca eu am plecat. Am alte treburi mai importante de rezolvat decat sa-mi pierd timpul cu unul ca tine. * fac un pas in spate apoi fug dupa veverita*

Activez Sage mode si o prind iar de mana pe Aya. Dar de data asta strang mai tare sa ii rup mana. Cealalta mana I-o Pun in gat si incep sa o strang tare.
-Ce ai zis? Nu te rog Repeta iar... crezi ca o mica muscatura de veverita ma opreste? Stai cuminte ca nu...

- Tu esti la fel ca ceilalti din sat. Cel putin, te-ai comportat la fel de rece ca ei. Deci, pentru mine esti la fel ca ei. * il privesc in ochi putin nervoasa apoi imi eliberez mana stransa* Tu chiar crezi ca poti sa-mi rupi mana asa de usor? * rad apoi ma eliberez de tot si fac cativa pasi in fata*
Sa nu crezi ca ma sperii. NU IMI ESTE FRICA DE TINE!!!* strig si ii scot limba*

-Daca veneai al mine ca Genin... sau CHunin nu iti faceam nimic... dar ai vvenit ca Akatsuki..... Ari cauta Bijuu din mine si cine crezi ca o va ajuta? Tu.... de ce? Ca ai devenit o criminala.
Imi eliberez jumatate din chakra de VUlpe si cu o miscare de palma pe mana ei i-o rup.
-Uite ca se poate rupe o mana.*rad*

Mana se lipeste din nou de mine.
- Daca vrei sa stii, eu nici nu am auzit de tine pana sa te vad azi. Eu am trait aici de cand am fost alungata ca un caine de acasa. Am intrat in Aka doar ca sa devin mai puternica si sa ma razbun pe aceia care mi-au distrus viata. Nu am avut vreodata intentia sa distrug acest sat. Nu am avut vreodata intentia si nici nu am sa am. Criminala voi deveni doar dupa ce voi reusi sa omor cel putin o persoana. ASA CA AI GRIJA PE CINE FACI TU CRIMINALA!! * urlu nervoasa* Si totusi...raspunde-mi la o intrebare. * zic pe un ton plictisit*

-Ai grija ce intrebi ca te omor pe loc....
Ma asez jos pe creanga copacului si o privesc relaxat fara frica ca ma va ataca...

- Tu zici ca ai suferit foarte mult, nu? Dar nu-ti doresti deloc razbunarea fata de nimeni. Cum de? Cum ai rezistat acesti ani?

-ce? faptu ca stiu ca sunt puternic si voi ajunge cineva.... am puterea vointei tu a urii.... tu tocmai arati ca esti exact la fel de rea ca ei.... defapt mult mai rea.... tu nu sti cum e sa nu ai deloc parinti si sa nu fii iubit de nimeni... am simtit doar ura.... numai ura.... nu mi sa raspuns nici o data la intrebari... decat de curand.... ceea ce m-a facut mai puternic.

- Zici ca nu stiu cum e sa am parinti, nu? Parintii mei m-au urat intotdeauna. Si dupa cum mi-a spus Kiri acum 1 ora, nici nu sunt parintii mei reali. Ai mei din cate am inteles is morti. Pe cand tu ai trait normal chiar daca fara parinti, ai avut macar o casa sau de mancare. Eu dormeam cu cainele noaptea si deabia mancam ceva. Faptul ca m-au urat m-a facut sa ii urasc. Si apropo, nici pe mine nu m-a iubit cineva. Toti mi-au spus ca ma urasc. Si vedeam asta in privirile lor. Erau ca niste monstrii, dar cu toate astea, nu am putut pe atunci sa urasc. Acum ii urasc dar sincera sa fiu, o parte din mine inca ezita. Nu sunt in stare sa omor... Si nu sunt sigura daca vreau, dar daca ma decid acum sa parasesc organizatia voi fi ucisa. Deci, nu am de ales..Poate am facut o greseala alaturandu-ma. Dar, eu toata viata am gresit in toate deciziile pe care le-am luat. Si stii de ce? Pentru ca am fost mereu singura. Niciodata nu m-a sfatuit cineva ce sa fac. Am facut totul pe cont propiu.

-Poti oricand sa renunnti la Akatsuki... Ari nu poate face mai nimic impotriva mea.... mereu a fugit de mine ca am ranito.....

- Dar mi-a zis ca daca renunt ma va ucide. Nu stiu ce sa zic..Eram orbita de furie...ura din mine m-a facut sa intru in Aka...dar aceasta ura nu a pus inca stapanire pe mine.. Pot sa o controlez. Dar mi-e teama.. Eu chiar nu vreau sa distrug satul. Nu am vrut decat sa fiu mai puternica. Am auzit o data pe cineva ca vorbea despre aceasta organizatie...eu ma plimbam prin padure si m-am ascuns..si am ascultat...nu puteam sa ies dintr-o data..ca daca ma vedea persoana aceea ar fi stiut cine sunt. Cei din sat au vrut sa ma omoare, dar tot nu pot sa ii urasc.. Acum 8 ani au vrut sa ma ucida de fata cu tot satul. Nu ai auzit de acea fetita privita ca un monstru care a disparut din sat si nu s-a mai auzit nimic de ea?

-Pai dupa bentita vad ca nu esti din Konoha.... deci nu stiu de alt sat.... pana acum am fost intr-o excursie dar nu cred ca prin satul ala.... al tau.

- In fine.. Parintii mei is din Konoha. Eu de acolo sunt originara. Dar am incercat sa imi caut locul prin alte sate. Si peste tot a fost la fel.. Deci, am ales la 10 ani sa traiesc in padure. Adica aici. Aici ma simt libera, simt ca pot sa scap de griji. Am crescut cu animalele salbatice pana acum. De asta pot comunica cu veveritele. * rad* Si defapt, pot comunica cu orice animal vreau. * zambesc*

-Uite un zambet.... si fericit.... dar e treaba ta ca ai intrat in Akatsuki....

- Mda.. Ma gandesc la cum as putea sa ies fara sa poarte ranchiuna pe mine..
V:- Mai bine ai iesi...Daca va afla ce este in tine te va folosi probabil sa faca rau..
- Ce vrei sa spui?
V:- Pai, ti-am spus ca sunt mai multe lucruri legate de tine...De care nu stii..

-Iti zic sa ascunzi ce ai acum in tine.... si sa faci sa fi cat de prost se poate.... sa nu ucizi cand iti zice si sa fii sentimentala... va scapa ea de tine.

- Da. Asta am sa fac. Dar, daca isi va da seama ca se intampla ceva? Imi este putin teama, dar voi trece peste. Nu este chiar asa de grav ca teama de moarte. Aia este cea mai grea, crede-ma. Nu-ti doresc sa treci prin asa ceva.. sa privesti cum toti striga sa fii ucis si sa tremuri stiind ca asa se va intampla...foarte greu am scapat. Dar m-au prins..si m-au trimis in padure crezand ca voi fi ucisa. Am mersi din sat in sat si negasindu-mi locul m-am reintors aici si m-am adaptat conditiilor.

-Dar nu incepe din prima asa sa fii slaba.... plangi si iti aduci aminte de trecut... sigur iti v--a da drumu.

- Pai, cam asa am facut toata viata. Deci, nu va fi greu deloc pentru mine. * ma transform la loc*

-Eu am plecat.... ai grija ce faci.
Imi revin la normal si fug spre sat.

- Bine. Asta am sa fac. * ma duc in spatele unui copac si ma asez la umbra lui*

Intru grabit in padure sperand ca aici nu ma vor gasi. Gand :" Ar fi mai bine sa ma odihnesc putin, maine va trebui sa o iau din loc pana nu ajung ei aici... Dar unde ? * privesc in jur * In acel copac ! " Ma indrept spre copac, urc, apoi privesc cerul...

Continui sa stau la umbra copacului si privesc in jos.